Lansarea revistei de cinema FILM MENU se va desfăşura joi, 11 iunie, de la ora 21:00, la Cafe Verde, str. Domniţa Ruxandra nr. 15, sector 2 Bucureşti (vezi harta). FILM MENU, o revistă de cinema scrisă de studenţii UNATC Iniţiată şi sprijinită de Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică ”Ion Luca Caragiale” din Bucureşti, revista este realizată în proporţie de 90% de studenţii facultăţii de film, iar celelalte 10 procente sunt alocate unor colaboratori externi, aleşi în funcţie de tematica numărului respectiv. FILM MENU îşi propune să formeze viitorii specialişti în cinema din România şi să se implice în susţinerea unor evenimente cinematografice, precum Cineclubul din cadrul Cinematecii Române sau a altor evenimente de gen din incinta UNATC...
producţie: SUA, 2005 | regizat de: Roger Kumble | durată: 96 minute actorii principali: Ryan Reynolds, Amy Smart, Anna Faris Sunt filme pe care le vezi şi te fac să zâmbeşti, apoi treci mai departe lăsându-le uitării. Sunt filme care promit şi apoi te dazamăgesc. Şi mai sunt filmele pe care, atunci când s-au terminat, le treci în categoria de revăzut. Acestea sunt filmele care au de fiecare dată acelaşi efect, ba chiar te fac să descoperi alte şi alte elemente noi, neobservate anterior şi care te încântă. Just Friends este unul dintre filmele de acest gen. L-am revăzut acum ceva timp şi, deşi îmi aminteam scenele funny, am râs la ele de parcă le vedeam pentru prima dată. Povestea ar putea trece foarte uşor ca fiind clasică, clişeu sau cum mai vreţi. Un el şi o ea...
FEST’ASIA – EDIŢIA A PATRA BUCUREŞTI, CINEMA SCALA 19-28 IUNIE 2009 A TOTALLY DIFFERENT EXPERIENCE FOR THE EYE: FEST’ASIA 2009 Proiecţia, în premieră absolută în România, a lung-metrajelor din seria Ochiul / Gin gway / The Eye, trilogia horror a fraţilor Oxide şi Danny Pang produsă în Hong Kong şi Tailanda, este unul dintre highlight-urile a celei de-a patra ediţii a Fest’Asia, singurul festival de film asiatic din Europa Centrală şi de Est, desfăşurat în perioada 19-28 iunie 2009 la Cinema Scala, în Bucureşti. Cele trei filme-cult (Gin Gway, Gin Gway 2, Gin Gway 10) au obţinut premii la festivaluri importante ale genului, precum Săptămâna Filmului Fantastic de la Malaga, Festivalurile de Film Fantastic de la Uppsala sau Koln, fiind prezentate în proiecţii speciale...
producţie: SUA, 2000 | regia şi scenariul: Tom Yaroschuk | durată: 60 minute Acest documentar prezintă o scurtă istorie a canabisului, în SUA în special, traseul ei de la cea mai iubită plantă din lume, cu mii de ani înaintea erei noastre, până la interzicerea ei în 1937, din cauze mai mult politice. Hooked: Illegal Drugs & How They Got That Way – Marijuana, Assassin of Youth (* vezi în continuare: 2, 3, 4, 5) Pe scurt, planta a fost legală şi folosită în toată lumea, atât pentru scopurile ei medicale, cât şi pentru relaxare şi recreaţie, până în 1937, când Harry J. Aslinger a creat o mascaradă naţională în SUA, convingând, prin tehnici greţoase de manipulare (media în special), atât populaţia cât şi congresul american, că efectele canabisului duc...
producţie: România, 2008 | durată: 20 minute regizie: Marian Crişan | scenariu: Gabriel Andronache Cum ar fi… să fii înjurat şi jignit de o grămadă de imbecili, dar să fii plătit pentru asta? Damian, care lucrează într-un supermarket (automat într-un sistem corporatist, bine conturat), are o idee năstruşnică, dacă mi se permite acest cuvânt, şi începe să câştige bani în urma mustrărilor de conştiinţă ale altora, persoane comune, de care te-ai putea lovi pe stradă oricând. Erwin Simsensohn, ori cel mai ghinionist om din lume, ori cel mai fericit, depinde de punctul de vedere al fiecăruia, încearcă să rămână pur printre toate astea. Sunteţi invidioşi? Filmul este produs de Rova Film şi TVR2, bazat pe un scenariu finalist al concursului HBO din 2006. * premiul...
producţie: SUA, 1995 | regie: John Carpenter | durată: 95 minute actorii principali: Sam Neil, Julie Carmen, Jurgen Prochnow Ai citit vreo carte care să te urmarească şi după ce ai stins lumina? O carte pe care să o trăieşti la propriu? Acestea sunt două dintre întrebările care pot sta la baza filmului In the Mouth of Madness . Sutter Cane este cel mai bine vândut autor al timpului, detronându-l chiar pe Stephen King. Misterioasa dispariţie a acestuia înaintea lansării ultimei cărţi declanşează o adevarată isterie în rândul fanilor şi îi pune pe editori într-o situaţie nu tocmai plăcută. Pentru a-l gasi pe Cane editura îl angajează pe John Trent (Sam Neil), care împreună cu editoarea Linda Styles pleacă în căutarea unui orăşel fantomă. Hobb’s End nu figurează...
De câteva săptămâni, pe posturile româneşti de TV se difuzează noul spot Heineken – Walk In Fridge. Reclama porneşte de la o situaţie reală din viaţă: la petrecerea de inaugurare a unui apartament luxos, gazdele prezintă invitaţilor interiorul noii locuinţe. Un grup de fete se entuziasmează isteric la vederea uriaşului dulap în care gazda îşi ţine colecţia vestimentară, însă exteriorizările lor se dovedesc a fi leneşe pe lângă fervoarea cu care câţiva băieţi se bucură când descoperă impresionanta cameră frigorifică unde sunt stivuite sticlele de Heineken. Spotul face parte din acea categorie de reclame pe care, când le vezi, nu-ţi vine să crezi că n-au fost deja făcute. Este genul de produs care poate frusta orice publicitar, forţându-l să-şi reproşeze...
producţie: Franţa, 1928 | durată: 16 minute regie: Luis Buñuel | scenariu: Luis Buñuel şi Salvador Dalí Un chien andalou (Câinele andaluz) este un scurtmetraj suprarealist produs în 1928, în Franţa, de Luis Buñuel şi Salvador Dalí. Este unul dintre cele mai cunoscute filme suprarealiste ale mişcării de avangardă din anii ’20 şi reprezintă imaginea unei tinereţi revoltate şi confuze, prin care Buñuel a vrut să şocheze şi să insulte intelectualitatea burgheză. Aşa cum şi-a caracterizat Henry Miller romanul Tropicul Cancerului, filmul este o flegmă aruncată în ochii artei. Buñuel scrie în autobiografia sa că, deşi suprarealiştii nu se considerau terorişti, duceau o luptă constantă cu societatea pe care o dispreţuiau, arma lor fiind scandalul. Iar scandalul Câinelui...
producţie: SUA, 2007 | regie: Robin Swicord | durată: 106 minute actorii principali: Emily Blunt, Hugh Dancy Sunt momente în viaţă în care eşti atât de confuz încât ai nevoie de ceva nou, ceva care să te scoată din rutina zilnică, să-ţi redea încrederea atunci când simţi că ai pierdut-o, să-ţi alunge deprimarea… Într-un astfel de moment se regăsesc câteva dintre protagonistele filmului şi ceva-ul pe care îl găsesc sau, mai bine zis, înfiinţează este un club literar dedicat autoarei lor favorite: Jane Austen. La început clubul se doreşte a fi exclusiv feminin, însă din anumite motive, al şaselea membru este un tânăr, Grigg (Hugh Dancy), care este dispus să citească “girly books” numai pentru a avea ocazia de a fi aproape de femeia care îi place. Iată cum,...
producţie: SUA, 2009 | durată: 100 minute regie & scenariu: Henry Selick Coraline este reeditarea terifiantă (să zicem) a mitului cu tunelul misterios ce face legătura între lumea noastră şi o altă lume, fantastică. Şi intervine întrebarea: Oare merită să mergem la un film a cărui poveste ne-a mai fost împărtăşită în fel şi chip (vezi Alice In Wonderland, Narnia etc.) de-a lungul timpului? Depinde de regizor. Probabil nu m-aş fi sinchisit să mă duc la mall să văd Coraline cu ochelari 3D, dacă n-aş fi ştiut că filmul e făcut de Henry Selick, cel care în 1993, alături de Tim Burton, a lansat unul dintre cele mai încântătoare coşmaruri la care puteam visa. Filmul este o adaptare a nuvelei omonime scrisă de britanicul Neil Gaiman (autor al bestseller-ului Stardust...
Miercuri, 13 mai, ora 18:00, la Biblioteca Mihail Sadoveanu (str. Tache Ionescu, lângă Piaţa Amzei), în cadrul cenaclului Euridice condus de Marin Mincu, vor citi: Andrei Ruse (proză) şi Cristi Cotarcea (tot proză). Andrei Ruse va prezenta un fragment din noul său roman, MDMA16 (detalii pe site-ul romanului), iar Cristi Cotarcea va citi povestea pinguinului Boris. Vă aşteptăm cu drag.
Tocmai am iniţiat Spoof ‘Em All, o colecţie în continuă formare de spoof ad-uri (materiale publicitare care, pentru a promova un produs, imită sau doar fac aluzie la alte producţii – filme, reclame, emisiuni etc. -, de cele mai multe ori ridiculizându-le) mai mult sau mai puţin reuşite. Mi-ar fi plăcut să încep pedant, cu primul spoof-ad întreprins vreodată, dar nu ştiu când a fost făcut sau care a fost acela (poate mă lămureşte careva). Aşa că încep seria cu două spoof ad-uri pe seama spotului video Gorilla (pe care cred că-l ştiţi deja), câştigător al Film Grand Prix-ului de la Cannes Lions în 2008 şi a numeroase alte premii. Este un spot care a născut controverse aprige între publicitari. Este banal sau genial? Aceasta-i întrebarea. Cert e că este un...
producţie: SUA, 2009 | regizat de: Ken Kwapis | durată: 129 minute actorii principali: Ginnifer Goodwin, Justin Long, Scarlet Johansson, Jennifer Aniston, Ben Affleck Expresia prima impresie contează nu se aplică întotdeauna! Spun asta pentru că atunci când am văzut prima dată acest film, am ieşit din sala de cinema zâmbind. De fapt, la finalul filmului, întreaga sală – şi era plină! – a aplaudat, lucru care nu se întâmplă în fiecare zi, la orice film. Din păcate nu este filmul pe care să-l trec pe lista de revăzut. Să fie din cauză că l-am revăzut prea devreme? Ideea filmului este simplă şi are la bază o replică celebră din Sex and The City: “He’s Just Not That Into You” de care se loveşte Miranda la un moment dat. Ca şi în filmul mai sus menţionat, e povestea...
producţie: Polonia, 2004 | durată: 6 minute regie, scenariu: Tomek Baginski Ai sau n-ai mari legături cu animaţia, fie ea şi scurtă, n-are cum să nu-ţi placă de polonezul Tomek Baginski. Sunt prea categoric? Dar asta cred eu, că unele creaţii, depăşind un anumit prag valoric, nu mai ţin nici măcar de gust, ci capătă statutul de it’s a must sau, cum ar spune nişte amici de-ai mei pe ruta lu’ 21, i-un clasic, frate. Să luăm de exemplu multipremiatul Fallen Art (Sztuka spadania), lansat în 2004, având în prim plan o bază militară uitată de lume (Atoll), undeva prin Pacific. În acest sistem bizar, singurele reguli valabile sunt cele de subordonare faţă de gradul superior. Sunt trimişi aici soldaţii care, fie şi-au pierdut mintea datorită misiunilor dure, fie sunt un...
Ştiaţi că… povestea lui Benjamin Button s-a mai spus o dată, acum 15 ani, când s-a numit Forrest Gump? În 1994, Robert Zemeckis regiza Forrest Gump, după scenariul lui Eric Roth, bazat pe un roman de Winston Groom. În 2008, David Fincher a regizat The curious case of Benjamin Button, după scenariul aceluiaşi Eric Roth, având la bază povestea lui F. Scott Fitzgerald. Două poveşti grozave, două filme pe măsură, aclamate şi premiate. Dar oare chiar sunt două? Putem vorbi, într-adevăr, despre The curious case of Forrest Gump. Comentariile sunt de prisos, zic să vedeţi şi voi următorul filmuleţ, prezentat iniţial la talkshow-ul lui Spike Feresten. Oricare ar fi părerea voastră despre întâmplarea asta, imaginaţi-vă numai ce poveşti extraordinare aţi asculta la o şezătoare...